VIZIUNEA MEA PERSONALIZATĂ
În viziunea personalizată,fondată în anii ‘70,fiinţa umană nu trăieşte pentru sine,nu face din propriul eu centrul întregii existenţe,nu mulează viaţa după propriile nevoi,dar e orientată către spirit,către conştiinţă.
Pune în centrul existenţei sale pe Dumnezeu.
SĂ RECUNOŞTI CĂ AI GREŞIT
Se întâmplă să greşeşti,dar e mult mai grav să nu recunoşti propria greşeală şi să nu te laşi purificat,maturizat de aceasta.
Este necesar deci să ai curajul să te priveşti,să te pui faţă-n faţă cu tine însuţi.Să ne acceptăm propriile umbre,propriile părţi slabe,negative.
Dar acest proces de demascare nu e posibil doar cu forţa propriului eu.Este necesar ajutorul altuia,a unui ”tu” care interpelează.
Recunoaşterea faptului că ai greşit ajută să moară falsa cunoaştere de sine,pentru a putea renaşte la o nouă viaţă.
AMINTIREA…MEMORIA
Ascultarea îi dă voie memoriei.
Amintirea ca ascultare,te face să ieşi din egoism,din închidere,te face curajos,disponibil,constructiv.În fiecare formă de nevroză sunt mereu semne de omnipotenţă,de refuzare a propriilor limite.
Doar greşeala neuitată permite o cunoaştere majoră,o acceptare majoră de sine şi a celorlalţi.
SĂ ŞTI SĂ ASCULŢI
Ca să ştii să zâmbeşti trebuie să ştii să asculţi.
Puterea de a asculta constă în deschiderea către lumi noi,de exemplu către lumea copilului.
Puterea de asculta merge dincolo de eul nostru şi este independent de acesta.
Această descoperire a alterităţii,nu e uşoară şi implică întreaga viaţă printr-un proces de golire,de renunţare de a manipula realitatea pentru propriile scopuri egoiste.
LUNĂ NEAGRĂ
Poartă închisă
În cer
Răsare
Luna neagră
Ai brodat amintirea mea
Pe nisipul îngheţat
De ce plângi?
A şti să zâmbeşti…fii gratuităţii
Multe oameni nu ştiu să zâmbească pentru că nu sunt capabili să se elibereze de iluzii.
Iluzii,imagini,reprezentaţii mintale care reflectează doar dorinţele Eu-lui şi fac abstracţie
de schimbarea lumii obiective.
Iluziile reveleaza un Eu închis în sine însuşi şi nu deschis unei relaţii.
Eliberarea de iluzii este o operaţiune interioară.
A şti să zâmbeşti înseamnă deci să nu ne separăm de totalitate,să nu uităm că facem parte din ea :să nu ne credem autosuficienţi în loc de copiii libertăţii.
LUNA ROŞIE
Am primit multe scrisori care mă felicită pentru poezii,ceea ce mă stimulează să mai scriu altele,ori de câte ori am inspiraţie,se înţelege.
Vânt întunecat
stele negre
răsare luna roşie
deasupra lacului
să străpungă
ochii închişi
fără lumină.
Multe mame şi mulţi taţi
Multe mame şi mulţi taţi nu ştiu să zâmbească pentru că nu ştiu să se autoanalizeze.
Nu-şi reduc propriul narcisism,propria lor dorinţă de putere.
Pentru a-şi apăra această imagine falsă,despre sine,proiectează nevoile lor interioare asupra celor din apropierea lor,mai ales asupra fiilor.
Ar trebui să înveţe că nu sunt omnipotenţi şi că viaţa este marcată de limite.
Nu suntem totul,dar avem nevoie de totul.
ÎN SPATELE ZÂMBETULUI…AMĂGIREA
Câteodată,în spatele zâmbetului se ascunde amăgirea.
Multe persoane cu ajutorul zâmbetului se folosesc de celălalt.
Pentru propriul interes,pentru a-şi satisface propriile fantasme,pentru a urmări propria plăcere.
Câteodată,zâmbetul ascunde violenţa.
În raporturile afective,dar mai ales faţă de copii.
Sunt persoane rele care murdăresc,distrug sufletul semenilor săi.
Răutatea se cuibăreşte în oameni,în raporturile lor,nu în lucruri.
O mamă,de exemplu,care ascunde amăgirea in spatele zâmbetului,îşi trădează copilul şi copilul va fi condamnat să se trădeze pe sine însuşi.
MAMA CARE NU ZÂMBEŞTE PROPRIULUI COPIL
Putem să spunem că o mamă care nu zâmbeşte propriului copil comite păcat într-un mod scandalos.
Păcat ca viziune deformată şi distorsionată de sine,care nu respectă realitatea,cea psihică şi cea spirituală.
O personă nu zâmbeşte,pentru că este surdă ,pentru că nu ştie să asculte,pentru că are o inimă dură,pentru că este insensibilă.
Pentru că crede că este în relaţie cu altul,în timp ce rămâne mereu închisă în sine.
Loading...
