SPIRITUL ALBISETTIAN LA LOCUL DE MUNCĂ
Nu vrem să pierdem sufletul nostru din cauza serviciului.
Vrem să purtăm sufletul nostru la locul de muncă!
Noi trăim dincolo de noi înşine,de avantajul nostru.
Chiar dacă cineva apropiat nouă,din slăbiciune,din teamă încearcă să ne submineze,noi vrem să trăim viaţa nu să fim trăiţi de ea.
Noi alegem să muncim,nu muncim din interes.
Pentru a pune în fapte harurile noastre.
Faptele noastre sunt dovada gândurilor noastre.
Vrem,cu munca noastră,să producem un efect,în cine ne stă aproape,chiar şi în anonimat,care stau în contact cu spiritualitatea noastră.
Muncim pentru că simţim că suntem instrumente a ceva mai mare,ai lui Dumnezeu.
În inima noastră ştim că suntem unici şi irepetibili.
Noi muncim cu inima.
Unde nu este inimă,nu poate fi creştere personală.
Unde nu este inimă,nu poate fi încredere.
Unde nu este inimă,nu este motivare,pasiune.
Unde nu este inimă,nu poate fi sens.
Unde nu este inimă,nu poate fi seninătate,pace interioară.
Şi atunci spunem:
gata cu serviciile imorale,
gata cu serviciile inutile,
gata cu serviciile plictisitoare,
gata cu serviciile alienante,frustrante.
ŢINTUIEŞTE DRAGOSTEA TA
Mergi pe strada lamentaţiilor
Rupe timpul
Ţintuieşte dragostea ta
Şi mângâie moartea.
ŞAPTE CAI NEGRI
În noaptea cabanei
Mângâi fluturele indecis
În timp ce luminile ascuţite
Taie obscurul dens al aerului
Firul rozariului se rupe
Nori violeţi
Umplu de rouă
Cupele crinilor înfloriţi.
Trec şapte cai negri
Să rupă amfora zorilor.
CARTEA MORŢILOR
Unde gem visele
Am văzut gri ploi căzând
În timp ce norii umflaţi rămân să privească
Pregăteşte-ţi craniul tău
Este timpul să pleci.
Mici ferestre suprapuse
Freamătă
În apusul de soare
Se leagănă cruci alternative.
Sub cerul indigo
Se mişcă încet
Cartea morţilor.
SĂ MUNCEŞTI CU INIMĂ CURATĂ
Din păcate,în câmpul muncii inima nu e prevăzută.
Dar când într-o firmă dispar marile valori,sinceritatea,onestitatea,pasiunea,curajul de a spune adevărul…dispare şi dorinţa de a munci cu dedicaţie,cu entuziasm,cu eficienţă şi atmosfera devine ambiguă,suspicioasă,falsă,deprimantă…şi mediul de lucru devine un loc imoral,crud,competitiv,unde se poate da frâu liber propriilor nevroze personale,propriilor frustrări.
VIAŢA ÎI URĂŞTE PE CEI CARE SE LASĂ ÎMPINŞI DE EA
Vieţii nu-i place să-l conducă de mână pe om.
Dimpotrivă,vieţii îi place să fie condusă,îi place să fie cunoscută,muncită,îmbunătăţită,gestionată,trăită.
Viaţa îi urăşte pe cei care se lasă împinşi de ea,pe cei resemnaţi,pe cei inerţi,pe cei indiferenţi,pe cei leneşi.
Viaţa e generoasă şi disponibilă cu cei care au iniţiativă,cu cei care o valorifică,cu cei care au încredere în ea.
Îi iubeşte pe cei care acţionează asupra ei.
Întotdeauna ea este acolo tocmai pentru asta.
Sunt morţi cei care lasă viaţa să treacă fără să o trăiască.
Nu trebuie să ne oprim în faţa dificultăţilor.
Sau,mai bine,dificultăţile există pentru a ne încerca capacitatea noastră de reacţie.
Problemele există pentru a fi rezolvate.
Servesc pentru a învăţa,pentru a trage învăţăminte,indicaţii…
Dacă n-ar exista,ar trebui să le inventăm.
CENTURA ORIONULUI
Spectatorii tremură
În timp ce lungi adieri trandafirii
Urcă pe scena întunecată
Să mângâie
Plânse suflete rătăcite
Ascunse de fumul alb de tămâie.
Pe turnul de argint
Tace clopotul.
În înălţime
Centura Orionului
Se căsătoreşte
Cu calea Lactee.
COOPERARE SAU IZOLARE?
Sunt patru tipuri esenţiale de raporturi umane,atât în cadrul firmelor cât şi în cuplu.Aceste raporturi sunt:de cooperare,de represiune,de dominare,de izolare.
În general,raporturile încep sub semnul cooperării,până când sunt satisfăcute aceleaşi nevoi,apoi când ies la suprafaţă exigenţe diferite se trece la represiune.Atunci o persoană sau un grup încearcă să-şi asume controlul asupra celuilalt şi se trece la dominare.În acest punct dominatorul îl foloseşte pe celălalt pentru a-şi satisface propriile exigenţe.Cînd persoana dominată sau grupul dominat îşi dă seama se apără izolându-se.
ÎN CERUL GOL
În timp ce noaptea se întinde de-a lungul râului
M-am oglindit în ochiii tăi
Şi m-am retras înspăimântat
Din inima ta pietrificată
Deja sună trâmbiţele judecăţii
În cerul gol
Rămânem singuri tu şi eu
Trei privighetori cântă
Între spinii trandafirilor
Nu privi niciodată înapoi.
HOŢI DE SUFLETE
Trebuie să fim atenţi la acele persoane care nu ne critică niciodată,care ne fac complimente,care nu-şi pun întrebări despre sine,care nu comunică,care nu-şi exprimă sentimentele,justificându-se că aşa au fost educaţi de familia de origine,sau cu alte scuze.
Mai ales să stăm departe de persoanele care încearcă mereu să ne facă pe plac.
Decât să te ajute să depăşeşti partea ta fragilă,mai curând încearcă să o satisfacă,să o solicite.
Te fac să fi plin de iluzii,de vise,de irealitate.
Vor să-ţi fure sufletul.
Loading...
