Din păcate acest articol este disponibil doar în Français și Italiano.
Commenta l'articolo Anulează răspuns
Arhive
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
2 commenti
La solitudine non è l essere soli. Soli si può essere anche in mezzo alla gente. La solitudine è l incontro con sé stessi, è sapersi bastare, è essere curiosi di scoprirsi sempre più. È meraviglioso stare in buona compagnia e a volte serve anche stare con chi ci piace meno. Tutto serve per capire in cosa attraverso l altro ci specchiamo e cosa non ci appartiene. Ma lo stare con l altro diventa un arricchimento, un di più quando sappiamo anche stare bene soli. Altrimenti diventa solo il fuggire da noi, dalle nostre paure irrisolte, diventa il bisogno di colmare i nostri vuoti…e così non sarà mai un crescere.
Solitudine innanzitutto come svuotamento di ciò che ho in più dentro di me, e di ogni altra cosa che mi riempie inutilmente. Per ritrovare davvero noi stessi nel vero incontro con il Padre, il nostro Creatore.
I grandi monaci stiliti avevano un canale preferenziale di colloquio con Dio. E io ho conosciuto il Dott. Albisetti che mi aiutato a dare un senso al tutto che c’è in me e che viene da Altro, a trovare il personale canale di dialogo con il Padre mio.
Davvero è terapeutica questa solitudine: guarisce realmente e rende creature integre, spirito, anima e corpo tutte insieme.