Pământul ar trebui să fie locul unde bunurile ar trebui să aducă bucurie tuturor,pentru că sunt un dar gratuit pe care l-a făcut  Dumnezeu umanităţii pe care a creat-o.Percepţia pământului ca pe un dar gratuit obligă societatea să se bazeze pe nevoia concretă de condividere socială şi colaborare personală.A recunoaşte  că pământul este un dar înseamnă să recunoşti că este destinat pentru uzul comun,luptând împotriva egoismului şi împotriva nedreptăţii.Societatea de astăzi,globalizată,consumistă şi capitalizată,mai ales cea occidentală,face totul pentru a divide,pentru a separa individul de pământ,de ceilalţi,de societate ,de lume,de Dumnezeu.Astfel îl face gol,impotent,deconectat de lumea înconjurătoare.În acest sens,doar capacitatea de transcendenţă,capacitatea de a merge dincolo de sine însuşi,poate salva fiinţa umană de singurătatea sa tragică,şi să-l facă să se simtă în uniune cu lumea,cu realitatea.