COMBATEREA GANDURILOR
Din numeroasele comentarii primite pe blog reiese că tema gândurilor este o tema sensibila şi asta pentru că există puţini specialişti care se ocupă de ea.În aceasta privinţă,în afară de cei peste 30 de ani de psihoanalist şi psihoterapeut ,mă ajută perioadele lungi pe care le petrec in sihăstrie.Pe de altă parte,sunt din ce în ce mai convins că pustnicii,puţinii care încă mai există ,şi adevăraţii călugări de clauzură obişnuiţi cu tăcerea şi rugăciunea, au de-a face,mai mult decât orice fiinţa umană, cu gândurile.
În următoarele articole ,vă voi vorbi despre gânduri,cum să le combatem ,cum să le gestionăm ,cum să le primim…
Cunosc marea putere a gândurilor.
Încă din copilărie am simţit-o ca pe o vocaţie şi am parcurs un drum lung de învăţare pentru a deveni maestru în combaterea gândurilor.
Mintea, pe de altă parte, este locul cel mai puternic al fiinţei umane.
Imaginile mentale şi gândurile devin adevăratele motoare ale acţiunilor umane.
Deci lupta noastra trebuie să fie indreptată către lucrurile invizibile,către gândurile noastre,către imaginile noastre mentale,mai degrabă decât cu oamenii în carne şi oase.
SUNTEM CEEA CE GANDIM
Suntem ceea ce gandim.
Dacă permiteţi ca mintea voastră sa fie ocupată permanent de gânduri triste ,va fi greu să vi se întâmple lucruri pozitive,frumoase.
Gândurile pun în mişcare corpul.
Gândurile vă fac confuzi, vă simţiţi confuzi când vă este teamă.Atunci trebuie să încercaţi să cunoaşteţi această teamă.Teama şi confuzia sunt pentru a ne încerca şi verifica determinarea noastră.Vom găsi mereu obstacole în calea noastră, dar ele se află acolo pentru a ne învăţa ceva.
Totul ne ajută,în mod misterios,dar perfect,să ajungem acolo unde trebuie.
DEVENEAM MEDIOCRU,CA ALŢII
Deveneam mediocru la fel ca alţii.
Atunci am decis să nu mai fiu psihoterapeut.Nu din cauza incompetenţei sau a falimentului dar pentru că nu mai am inimă.Când după o conferinţă sau seminar de prezentare a unor cărţi ale mele,am fost întrebat de ce nu mai profesez am răspuns că nu pot să lucrez fără inimă,fără suflet.
M-am îndreptat spre scris.
De mult timp nu mai am încredere în economie,consum doar produse de la ferma mea,nu mă mai uit la televizor,nu mai votez.
La un moment dat am vrut altceva.
Arta.
Nu vreau ceea ce oferă sistemul de azi.
Prin artă nu înţeleg arta clasică,artiştii care oricum pot fi mediocri,egocentrici şi supuşi sistemului,dar privesc arta ca pe un loc din suflet care combate ipocrizia,conformismul,egoismul,violenţa socială şi morală,mediocritatea şi superficialitatea.
TEHNICA NE VA FACE SCLAVII SĂI
Civilizaţia contemporană,mai ales cea occidentală,se bazează,din ce în ce mai puţin pe valorile teologice,religioase,umane,artistice,spirituale,şi se bazează din ce în ce mai mult pe puterea ştiinţei sau mai bine spus pe tehnică,care a devenit în ziua de azi ghid pentru proiectele,acţiunile şi gândurile oamenilor.
Nimeni să nu se amăgească însă,şi să se servească de tehnică pentru că va deveni sclavul ei şi va trebuii să o servească.
PSIHOTERAPIA NU ESTE DE FOLOS,LUMEA DEVINE MAI REA
Poate psihanaliza şi psihoterapia ne-au făcut mai sensibili,dar lumea nu s-a schimbat.Dimpotrivă s-a deteriorat.Sau mai bine spus,lumea poartă măşti diferite faţă de altădată,dar răutatea,nedreptatea,violenţa,egoismul,mediocritatea,ipocrizia sunt mereu aceleaşi.
Dimpotrivă.Probabil psihologia a contribuit la înrăutăţirea lumii.
Pentru mine omenirea de azi are nevoie de o dimensiune profundă şi intensă,radicală şi originală,de conştiinţă spirituală,cum spun eu psihospirituală.
Psihoterapia dimpotrivă este concepută,cel puţin până azi,ca sprijin şi toleranţă,pentru a calma,a justifica,a media,pentru a face compromisuri.
PROPRII NOŞTRI PĂRINŢI
Cine a devenit tată şi mamă pentru el însuşi nu se teme de singurătate,mai ales când vine vorba de luarea deciziilor,de a merge până în profunzimea alegerilor dificile,urmând drumul către propria cunoaştere psihospirituală.
Cine,în schimb,rămâne legat de problemele nerezolvate cu figurile parentale de referinţă,se simte nesigur,îi este greu să aibă curajul de a face alegeri nobile,va încerca cu disperare să aibă pe cineva alături,pentru că se teme de solitudine,pentru că se teme de el însuşi.Mai ales,va încerca în afara sa ceea ce nu găseşte înlăuntrul său,afecţiunea,confirmarea propriei valori,capacitatea de a asculta,capacitatea de a a avea grijă de el însuşi.Foarte des,aceste persoane devin dependente de droguri,mâncare,alcool,jocuri de noroc,sex.
Doar cine,la nivel psihologic depăşeşte în mod pozitiv copilăria,reuşeşte să aibă grijă de sine însuşi,de copilul care se află în el.
SOCIETATEA FRICII
Am înţeles,în timp,că societatea cel puţin cea occidentală,e bazată pe frică.Persoanele sunt nefericite,nemulţumite şi totuşi continuă să fie.În multe cazuri duc o viaţă deprimată,sunt mereu în defensivă, nu-şi permit să meargă complet în profunzime cu atât mai puţin în raporturile intime,de cuplu,unde reuşesc să ajungă la o uniune fizică,sexulă,cred în deschidere,în iubire,în timp ce în fapt sunt străini unul faţă de altul.
De la alţii se aşteaptă doar la necazuri,probleme,supărări.
Cu toate acestea rămân legaţi.
Societatea în care trăim e mereu mai bolnavă,mai degradată,mai coruptă.
Dar continuă să se perpetueze.
Problema e că se crede că nu există un alt mod de a trăi.
CULTURA DE AZI
Doar cultura competitivă şi superficială din aceste timpuri ne face să credem că viaţa are sens doar când devenim puternici,bogaţi mai ales când nu se suferă.Atât de mult încât dacă cineva nu are succes se simte frustrat depresiv,fără importanţă,fără valoare.Identitatea persoanei azi e bazată,după cum se ştie,pe exterior,pe imaginea exterioară,pe iluzie,pe aparenţe,astfel încât personajele au înlocuit persoanele.Persoanele în carne şi oase în schimb au nevoie şi doresc zilnic să facă conturile cu nevroza lor,căutând să o reducă şi să convieţuiască cu ea.
MÂNIE DIN CAUZA RĂNILOR
Este fundamental să ştim gestiona în mod pozitiv furia din cauza rănilor.
Primul lucru care trebuie făcut este să ne iertăm pe noi înşine.Să nu ne învinovăţim şi să nu mai fim convinşi că am fost cauza ofensei primite şi să începem să ne tratăm cu delicateţe,cum ar face prietenul nostru cel mai bun.Făcând aşa eliminăm călăul care a fost creat în interiorul nostru,transformat în protectorul nostru şi se restabileşte o armonie interioară necesară pentru a deveni protagoniştii propriei vieţi.Doar aşa se poate da locul corect celui care ne-a rănit.Nu însemnă a-l ierta,scuza sau uita,însemnă a descoperi semnificaţia suferinţei în proiectul vieţii noastre şi să-i dăm locul care se cuvine.
De asemenea,după cum ştiu cei care mă urmăresc de ani de zile prin intermediul cărţilor şi acum cu prin intermediul blogului,sunt convins că noi suntem pe acest pământ nu pentru plăcere sau putere dar pentru a da un sens existenţei noastre.Mai ales prin intermediul rănilor suferite să dăm un sens particular existenţei noastre,pe care doar fiecare dintre noi şi nu altcineva,îl poate da.
NU MAI SUNT INTELECTUALI ADEVĂRAŢI
Cine supravieţuieşte se teme de înfrângere,ştie că,în fond,la nivel psihospiritual este neputincios,incapabil.De aceea se arată sigur de sine,capabil,la nivel de imagine,să satisfacă nevoile proprii şi ale celorlalţi.Nu întâmplător,în societatea de azi,au succes cei ce apar la televiziune promiţând eliberarea de nevoi,de probleme,de suferinţe.Nu întâmplător sunt la modă aşa zişii intelectuali şi talk-show-urile cele mai superficiale,cele mai incoerente din punct de vedere psihospiritual.Trebuie spus,în această privinţă,că psihospiritualitatea este,de fapt,ignorată în această societate.
Persoana care supravieţuieşte îşi petrece întreaga existenţă negându-şi teama de a pierde,de a fi în dificultate,de a eşua.Şi de aceea,dacă pe de o parte încearcă să se lege de persoane puternice,pe de altă parte foloseşte puterea sa pentru a domina şi lega de sine persoane mai slabe sau oricum cu mai puţină autostimă şi demnitate personală.
Loading...
