Deseori în existenţa mea am simţit o sete de fericire imperioasă şi imposibilitatea de a o realiza pe deplin.Aşa a fost mereu,în momentele personale de bucurie,în raporturile mele afective,în liniştea armoniei psihospirituale cu mine şi cu altul.Mereu am simţit că lipsea ceva.Chiar şi când se trăieşte o dragoste intensă,fericită,de ambele părţi…se simte o limită.Cine nu a încercat să trăiască imensa forţă a dorinţei apoi când a fost mulţumit,să devină doar o amintire.
Posted in La mia vita, La persona | 7 Comments
Apoi,dacă suntem sănătoşi din punct de vedere,începe o atenuare graduală a emoţiilor până când devenim conştienţi de noua realitate.Trebuie să tragem cât mai multe beneficii,să devenim mai maturi,mai conştienţi.Este important să recuperăm toate investiţiile pe care le-am făcut în persoana iubită.
Să nu ieşim infirmi,dar mai experţi şi cu toată forţa de a trăi pe care o aveam când eram cu persoana iubită.Dimpotrivă cu vitalitate şi cu forţă mai mare.În acest stadiu este important şi să avem un prieten căruia să-i destăinuim durerea noastră.Acest lucru ajută să dăm valoarea justă durerii noastre.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, Vivere insieme | 1 Comment
După câteva zile,persoana care a trăit o pierdere trăieşte o varietate de emoţii:teamă,un sentiment de abandon,singurătate,angoasă,anxietate,mânie,sentiment de vinovăţie.Aceste emoţii curg,se revarsă în interior de zeci de ori într-o zi,devenind obsesive,maniacale.
Pe de altă parte,aceasta este expresia durerii care se simte,care se transformă apoi într-o explozie de lacrimi,de urlete,lamentări când se realizează că pierderea suferită este definitivă şi că persoana iubită nu se mai întoarce niciodată.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, Vivere insieme | 2 Comments
În prima fază este şocul,uimirea din cauza pierderii afective pentru că se crede că nu se poate întâmpla niciodată.Neimaginându-se o asemenea pierdere se are senzaţia că este un vis urât,o situaţie ireală,încât se neagă ce se întâmplă sau că s-a întâmplat aşa ceva.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, Vivere insieme | No Comments
Nu trebuie să ne grăbim să ieşim din doliu,căutând înlocuitori.Mulţi se grăbesc să înlocuiasă partenerul pierdut cu un altul nou,din cauza orgoliului rănit pentru a umple golul lăsat,crezând că aşa se rezolvă propriul doliu.Nu ştiu că doliul va apare mai târziu făcându-i să plătească un preţ mai mare.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, Vivere insieme | 3 Comments
Doliul meu nu are ca scop uitarea,dar stabilirea unui alt raport cu realitatea.Procesul de doliu trebuie să se întâmple în mod natural,nu trebuie să fie obligat,forţat;trebuie să fie provizoriu pentru că se va termina;trebuie să fie inovator,pentru că creează un nou mod de a trăi.Din acestă cauză nu trebuie să evităm doliul pentru că trecutul nu se poate întoarce şi dacă s-ar întoarce n-ar mai fi la fel.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, Vivere insieme | 2 Comments
Desigur nu e uşor să renaşti,să te reînnoieşti.Dar este necesar.O vrea Dumnezeul nostru,care este Dumnezeul vieţii.Drumul nostru este un drum de creştere.Un drum care,după cum ştim,prevede capcane,trădări…unde din păcate putem întâlni persoane care vor să ne împiedice să ne continuăm drumul.Şi din această cauză trebuie să lăsăm în urmă trecutul,pentru că trebuie să ne ascultăm inima şi să urmăm vocaţia personală,motivul pentru care am venit pe pământ.Greşelile noastre trebuie să ne servescă drept lecţii de viaţă.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, La persona, Vita e morte | 5 Comments
Prin faptul că devenim conştienţi se înţelege că trebuie să depăşim pierderile,durerile,refuzurile.Nefericirea noastră se datorează,în mare parte,faptului că nu vrem să trecem peste lucrurile şi persoanele care ne-au rănit sau care ne-au iubit,faţă de care am rămas legaţi în inimă.Pentru că nu trecem peste trecut ne condamnăm să trăim într-o dimensiune făcută de iluzii şi ireală.Când începem să lăsăm în urmă trecutul,în mod natural,fără efort,simţim că ne invadează o forţă nouă,o energie puternică
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, La persona, Vita e morte | 1 Comment
Ca şi pentru orice operă de artă şi pentru descoperirea propriei misiuni este nevoie de o perioadă de maturizare,de reflecţie.
Nu trebuie să ne grăbim să ieşim din deşert înainte de a ne elibera de o identitate superficială pe care o credeam matură.
E de preferat să alegem un ambient liniştit,în contact cu natura,un loc liniştit,unde putem medita şi ruga.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, La persona, Vita e morte | 4 Comments
Nu lăsaţi deci ca rănile suferite să devină pierderi de energie.
Pentru a găsi un motiv pentru a trăi puteţi să răspundeţi la aceste întrebări:
-Ce limite,slăbiciuni am descoperit în mine?
-Ce am învăţat de la ofensa primită?
-Am devenit mai uman faţă de mine,faţă de ceilalţi?
-Ce a vrut Dumnezeu să-mi spună prin această experienţă dureroasă?
-Am înaintat în înţelepciune,în prudenţă,în discernământ?
Daţi-vă noi motive pentru a trăi şi dacă n-aţi facut-o încă,faceţi-o acum!
După ce aţi “digerat”rana suferită este fundamental să treceţi printr-o perioadă de linişte,de singurătate,de meditaţie,de rugăciune.
Este important să trăim această perioadă chiar dacă poate părea o pierdere de timp,pentru că în acest loc simbolic devenim mai conştienţi de propriul viitor.
Posted in Ganduri ratacite, Giovani, La persona, Vita e morte | 4 Comments
Loading...
